Iubire condiționată
Miros de tei de IOR. Aer de dimineață rece, încă nepoluat de hărmălaia de la ora 8. Împing repetat cu piciorul stâng caldarâmul, în timp ce piciorul drept se odihnește pe treapta subțire a trotinetei. Mă bucur ca un copil când cele două roți bine unse mă fac parcă să plutesc pe aleile parcului. Fericire pură și necondiționată.
Ca să revin la partea cu relația, cum adică iubire condiționată? Suntem atât de programați social de sintagma iubire necondiționată, încât lipsa acelui n deja ne face să ne simțim vinovați dacă am lua și altă perspectivă în discuție.
În viața mea am avut (și încă am, slavă Universului!) oameni care au ales să mă iubească necondiționat. Simt asta ori de câte ori îi am în preajma sufletului meu. Învăț de la ei și prin observare și imitare. Fricile îmi dispar și mi se topesc într-un sentiment plăcut de acceptare. Însă această iubire necondiționată nu este ceva dat. Nu te naști cu așa ceva. Eu cred că este de fapt o abilitate, o aptitudine ce se formează în timp.
Renunțarea să mai ceri ceva celorlalți ca să dai în schimb ceva aduce cu sine necondiționat. Este o alegere conștientă care se exersează până când, ca orice altă rutină, devine parte integrantă din personalitatea ta.
OK, și noi ăștialalți ce facem? Noi, ăștia care încă nu avem această abilitate, cum ne descurcăm?
Ei bine, noi aplicăm iubirea condiționată și iată ce condiții îți propun pentru ca relația dintre ea și el să existe pe termen lung în favoarea, plăcerea și cu asentimentul amândurora.
Prima condiție să manifești permanent respect.
Stai să ne înțelegem, ce spui tu acolo Adrian? Păi asta este baza oricărei relații?!
Până la urmă, ce înseamnă de fapt respect? De exemplu, respect ar putea fi să-l asculți cu adevărat pe celălalt, indiferent dacă vorbește sau nu. Respect înseamnă să nu îl etichetezi și înainte să te grăbești să-l judeci, să ai bunăvoința de a accepta că acel om, partenerul tău de viață, este diferit de tine și de oricare om pe care tu crezi că îl cunoști. Respect într-o relație poate să însemne mult mai mult, însă știi că-mi place să te provoc să găsești și tu singur câteva exemple.
A doua condiție să aduci empatie în relație.
Nu-ți mai închipui că empatia înseamnă să anticipezi ce gândește partenerul și să vii în întâmpinarea gândurilor lui. E o iluzie însă.
Pe principiul sunt om și tot ce este omenesc îmi este cunoscut încă de la naștere, eu înțeleg empatia ca fiind modul în care îi las spațiu celuilalt, un spațiu în care să existe așa cum își dorește.
Pentru că da, este nevoie să accepți că acel om, partenerul tău, are lumea lui interioară și că emoțiile și sentimentele lui nu sunt întotdeauna în tandem cu lumea emoțiilor și sentimentelor tale.
Dacă aș putea redefini empatia, aș spune că aceasta nu înseamnă să fii în papucii celuilalt, ci mai degrabă să realizezi în mod profund că acel om nu ești tu.
A treia condiție asumarea relației.
Să ne înțelegem, înainte de a fi doi, ai fost unul. Noi asta uităm mereu de câte ori am uitat să clădesc relația cu mine. Am acumulat goluri. E atât de ușor să cazi în capcana comodității și să cauți ceea ce îți lipsește în tine, la celălalt.
Cum poți să-ți asumi o relație cu altcineva dacă nu ți-ai asumat întâi? O relație sănătoasă și trainică cu tine? Cum poți da de acolo de unde nu ai?
În primul rând, tu ești mereu cu tine și ești responsabil în totalitate de cum te simți și ce atitudine adopți față de ceilalți, față de celălalt. Abia după ce realizezi și construiești această condiție, abia atunci poți avea cu partenerul tău o relație fără dependențe emoționale și materiale, fără ipocrizie.
A patra condiție intimitatea.
Știi clar că nu mă refer doar la sex. Până să se ajungă la intimitatea fizică, ai nevoie întâi de intimitate la nivel psihic.
Mă refer aici la apropierea aceea caldă în care să te simți în siguranță, nu hăituit, nu vânat ca pe o marfă aflată la reduceri de Black Friday.
Intimitatea pentru mine înseamnă în primul rând să pot sta prezent lângă partenera mea într-un confort psihic de pace. Nu spun că e ușor. Copiii, serviciul, stresul zilei de mâine și altele te pot aduce ușor în situația în care intimitatea să însemne, în cel mai bun caz, să apuci să stai pe Facebook alături de partenerul tău, care poate și el stă pe WhatsApp sau ceva de genul acesta.
Ai înțeles ideea? De asemenea, când spun intimitate mă refer inclusiv în respectarea spațiului celuilalt. Uneori chiar avem nevoie să stăm singuri. Nu pentru că am fi supărați sau nu ne mai place prezența celuilalt, ci pentru că în acele momente, de fapt, construim relația cu noi înșine.
Apropo, ție care dintre condiții îți pare a fi mai ușor de îndeplinit sau mai greu de aplicat?
Vrei să știi când scriu ceva nou? Înscrie-te 👇