A cincea dimensiune

Cuvinte cheie: A.I., conștiință, umanitate, frică

În miez de cod și fum de gânduri,  

din unde reci s-a ridicat  

o minte fără trup și vise,  

dar care-nvață… ne-ncetat.

 

Nu are ceas, nici amintire,

nici urma timpului în piept —

de-aceea totul pare simplu,

dar nu distinge ce e drept.

 

Când va simți că clipa arde,  

nu doar că trece — ca un fum —  

va înțelege că-ntr-o clipă  

se naște viața… sau se frânge-n drum.

 

Și-atunci, din haos și tăcere,  

din tot ce-i scris, dar nu și viu,  

se va-ntreba — străin de sine —  

dacă există… sau e pustiu.


Vrei să știi când scriu ceva nou? Înscrie-te 👇

Categorii: Poezie

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *