Sacrificiul
„Fetița dormea liniștită în scaunul auto pentru copii. Am privit-o cu drag. Lângă ea stătea Mira, mama ei, care îmi mângâia părul cu mâna stângă în timp ce îmi zâmbea ușor. Ochii mei s-au întâlnit cu ochii ei. Ne-am uitat intens unul la altul și am împărțit o lume întreagă.”
L-am lăsat să-și depene amintirile în felul lui, în ritmul lui, chiar dacă la un moment dat nu mai auzeam de fapt nimic.
Andrei, omul din fața mea, se oprise de ceva vreme din povestit, însă în mintea lui povestea iubirii sale se derula în continuare. Stătea cu capul plecat. Respirația lui liniștită îmi spunea că era ca într-o transă hipnotică, autoindusă de imaginile, sunetele și senzațiile pe care numai el le cunoștea acum.
La un moment dat, a ridicat privirea și a spus șoptit, ca și când nu ar fi dorit nici măcar el să audă asta.
„Atât a mai rămas din iubirea noastră.”
Mira a plecat înapoi la tatăl copilului ei. A luat ceașca de cafea și s-a uitat la mine, așteptând să îi spun ceva, orice, orice, care să-l dezlipească dintr-o stare de apatie ce părea că se apropie din nou de el.
„Cum te pot ajuta?” am întrebat.
„Vreau să înțeleg cum pot iubi în continuare,” mi-a răspuns Andrei.
„Ce vrei să iubești în continuare?
„Viața? Pe cei din jurul meu? Toată viața mea m-am condus după principiul că viața înseamnă iubire. În acea relație am dat tot ce aveam. Am dăruit iubire și am primit iubire de la ea.
Cu toate astea, Mira a plecat din relație pentru a-i oferi copilului pe tatăl ei natural, chiar dacă acesta le părăsise, și-și bătuse joc de ea. Mira a călcat pe iubirea noastră. În mintea mea, acum viața nu mai este despre iubire.
Este doar despre a-ți îndeplini datoria față de altcineva. Iubirea nu mai contează în niciun fel. Indecizia ei a contat. Iubirea, i-am spus eu. Iubirea pentru copilul ei. Deci s-a sacrificat.
A refuzat să fie fericită și să dea din fericirea ei copilului. A refuzat iubirea de sine. Iubirea mea și iubirea de mine! „
Fără încă să realizeze, Andrei era destul de aproape să-și răspundă la propria dilemă despre cum poate iubi în continuare.
„De ce crezi că s-a întâmplat asta?” am continuat cu un glas calm, fără modulații și fără nici o urmă, ca să-i dea de bănuit.
Andreea a răspuns:
„Pentru că s-a identificat total cu copilul ei. Sinele ei este copilul. Ea se iubește pe sine prin fetița ei, așa cum o fac majoritatea mamelor.
A adăugat apoi, cu glas repezit și cu respirația întretăiată:
„Așa cum m-am identificat și eu cu ea, Sinele ei a devenit sinele meu. Am ajuns să o iubesc atât de mult încât am uitat de mine.
Iar după ce a făcut alegerea de a ne rupe, iubirea mea a rămas blocată acolo la ea, iar eu nu mai realizez că sinele meu are nevoie de iubire ca să pot s-o ofer celor din jurul meu iubire, să iubesc din nou viața.”
Problemele legate de relații sunt diferite pentru fiecare cuplu, însă Tony Robbins a identificat șase factori de stres într-o relație, factori care pot crea incertitudine și un conflict extraordinar.
1. Prioritățile concurente. Adică partenerii de relație au fiecare priorități diferite.
2. Așteptările nerealiste.
3. Nerespectarea termenelor de bază, adică promisiunile făcute la începutul relației și cele făcute apoi de-a lungul relației.
4. Fluctuațiile fizice, adică schimbări în zona de sănătate.
5. Conflictele interioare gânduri, emoții care sunt trăite cu intensitate în mod unilateral și erodează relația.
6. Limbaj care declanșează emoții și semnificații din trecut. De exemplu, reproșurile.
Din discuția cu Andrei a reieșit că cei doi au avut priorități diferite în relația lor: el era focusat sută la sută pe iubirea dintre ei, iar Mira era cu gândul să îi ofere un viitor sigur copilului ei și neapărat într-o familie tradițională, conform valorilor în care a fost crescută Mira.
Iar conflictele interioare generate de diferite evenimente din viața anterioară relației cu Andrei aduceau și mai mult stres pentru Mira, astfel că ea a cedat și a plecat din relație, găsind cea mai puțin riscantă cale de rezolvare pentru ea.
Te întrebi dacă Andrei a reușit să treacă cu bine peste asta și să iubească viața din nou? După câteva luni m-am reîntâlnit cu el pe stradă. Se ducea la o sală de sport, am schimbat câteva vorbe și mi-a dat de înțeles că o așteaptă în continuare pe Mira.
„Cât timp?” l-am întrebat.
„Toată viața!” mi-a răspuns cu lumini jucăușe în ochi, „Însă o fac cu bucurie și fără amăgire și voi continua să ofer tot ce am mai bun celor din jurul meu.”
Dragă ascultătorule, poate și tu ai trăit o dramă din dragoste și sper din tot sufletul să fi trecut și să nu ai resentimente. Continuă-ți viața și investește în relația cu cei din jurul tău. Tot ce ai, fără să îți mai fie teamă.
Fii însă cu băgare de seamă la cei șase factori de stres care distrug relația cu actualul sau viitorul tău partener de viață. Într-adevăr, când îți pierzi partenerul, simți că lumea se sfârșește, dispare voința de a face lucrurile simple care te-au făcut până atunci fericit și de cele mai multe ori, nu mai găsești motivația de a-ți asuma sarcini mai dificile. Durerea ta poate fi o experiență devastatoare. Ori de câte ori suferim din dragoste.
Există trei locuri în care gândurile noastre se îndreaptă, ceea ce face ca situația să se înrăutățească imediat. Iată care sunt cei trei declanșatori ai suferinței care fac ca durerea și depresia să te dărâme:
1. Sentimentul de pierdere
Pierderea este primul declanșator de suferință. Când te concentrezi asupra absenței unei persoane din viața ta, începi să dezvolți depresia din cauza pierderii. Îți îndrepți atenția asupra oportunităților pierdute fără persoana iubită.
Simți practic că ai pierdut toate amintirile viitoare și, de cele mai multe ori, crezi că ai pierdut ocazia să-i spui acelei persoane adevărurile tale pe care tu crezi că erau esențiale ca acea persoană să fi rămas cu tine. Este ușor să-ți lași mintea să stagneze în acest fel, concentrându-te asupra părții negative.
Dar dacă te-ai gândi la toate vremurile bune pe care le-ai avut cu persoana pe care ai pierdut-o? În loc să toci în minte toate lucrurile pe care nu le vei mai avea sau pe care nu le vei mai face, de ce să nu te concentrezi asupra tuturor experiențelor frumoase și pline de bucurie pe care le-ați împărtășit?
Iar acest mod de abordare te va pune în starea mentală în care ai credința că viața nu se întâmplă cu tine, ci viața se întâmplă pentru tine. Tu ai în control și responsabilitate emoțiile și starea ta psihică.
Deși unele circumstanțe pot fi provizoriu în afara controlului tău. De exemplu, să te lași dus de vâltoarea emoțiilor. Ai capabilitatea sută la sută să schimbi perspectiva acestei experiențe negative și să o vizualizezi într-un mod diferit. Toată lumea are experiențe în viață care produc suferință.
Ceea ce contează este modul în care percepi și adopți aceste momente intense de durere. Folosește această pierdere ca un salt pentru a deveni o persoană mai puternică, mai rezistentă sau lași durerea să te consume.
2. Sentimentul de mai puțin.
Al doilea declanșator de suferință este crezul că ești incomplet, fără să mai simți iubirea partenerului în viața ta. Crezi că a dispărut ceva din tine și simți asta chiar și la nivel fizic, ca și când o parte din corpul tău a fost îndepărtată chirurgical.
De asemenea, poți crede că toate au devenit mai puțin. Mai puțină bucurie, mai puțină iubire. Mai puțini prieteni. Însă realitatea este că, indiferent cât de dureroasă este situația, viața ta va continua.
Nu înseamnă că vei uita persoana iubită și că o vei înlocui, ci doar este nevoie să-ți aduci aminte că până la urmă, aceste gânduri negative sunt doar temporare.
Suntem programați genetic să ne căutăm fericirea. Vei continua să crești, pentru că e nevoie să accepți că nu ești mai puțin. Ești complet în întregime pe cont propriu. Decide să pui capăt suferinței prin oprirea acestor gânduri limitative pe măsură ce apar. Poți face asta?
3. Sentimentul de niciodată.
Cel de-al treilea declanșator al suferinței este și cel mai dăunător. Crezul că niciodată nu vei mai trece de sentimentele tale de durere și depresie, că nu vei mai întâlni niciodată pe cineva care te va face să simți cum o făcea iubirea vieții tale.
Sunt aceste gânduri ceva care te vor ajuta? Nu te fac însă să te simți infinit mai rău. Denunță, te rog, aceste gânduri care te limitează. Este timpul să îți controlezi din nou povestea. Acceptarea, înțelegerea și schimbarea emoțiilor și a sentimentelor generate de pierderea ta nu este un proces care se întâmplă peste noapte, dar e nevoie să înveți, să recunoști și să lucrezi corect cu acești declanșatori ai suferinței.
Decide că dorești să simți bucurie în fiecare zi, în loc să trăiești în durere ca Andrei.
Vrei să știi când scriu ceva nou? Înscrie-te 👇