Sunt dimineți în care deschizi ochii și nu te apasă nimic. Nu pentru că totul e rezolvat. Nu pentru că știi ce urmează. Ci pentru că, undeva înăuntru, ceva s-a liniștit.
Poți să bifezi tot ce trebuie. Proiecte, bani, recunoaștere. Și să te trezești dimineața cu o lipsă. Cu un gol.
Sau poți să n-ai nimic sigur. Și să deschizi ochii cu ceva care seamănă cu foamea. Nu de mai mult. De ziua care vine.
Cum ajungi acolo? Nu știu. N-am rețete. Poate treci prin destule dimineți goale până când, într-una din ele, ceva se mișcă fără să-ți ceri voie.
Un an nu se măsoară în ce ai adunat. Se măsoară în câte dimineți te-ai trezit alegând să fii aici.
*****
Am făcut un album cu muzică de sărbători. Dacă vrei, lasă-l să cânte în fundal.
Vrei să știi când scriu ceva nou? Înscrie-te 👇